Archive | 28 December 2012

Spre Tine, Doamne


Spre Tine,
Doamne,
Azi ridic
Cu umilinţã
Glasul meu
Şi-n chip de
Rugãciune
Îţi zic ;
-Ajutã-mã,
Cã-mi este greu!

Greşit-am,
Doamne,
Peste fire!
Greşit-am
La pãmânt
Şi cer;
M-am complãcut
În amãgire
Dar în Iertarea Ta
Încã mai sper!

Asemeni
Cu tâlharul
De pe cruce,
Îmi recunosc
În ultim ceas
Cãderea
Şi Te implor,
Iisuse dulce,
Sã-mi dãrui
Cum Ştii,
Mângâierea…


//

Duhovnicului meu


-Mi te-a cerut pãmântul
Prea devreme;
Mã cert cu el
Şi-i spun
Cã-i vinovat…

Îmi strigi
Din brazdã :
-Nu te teme,
Copilã,
Pentru tine
M-am rugat
Sã ne-ntâlnim,
Acolo sus,
În Rai ;
Lucreazã,
Nu ai vreme
Ca sã stai !

-Pãrinte al meu,
Duhovnice
Şi tatã,
Îngenunchez,
Mã rog
Şi plâng mereu :
-Tu neputinţa mea
O iartã
Când
Mã rãnește
Clopotul
Cu plânset greu !

Îmi este dor
De tine
Şi de clipe sfinte,
Prin tine
Cãpãtam putere…
Aş vrea sã fie
Totul
Ca-nainte;
Nu mai gãsesc
La nimeni
Mângâiere!

-Mai roagã-te,
Pãrinte,
Încã-o datã
Sã-nving
Pãcatul trupului
Şi eu,
Sã trec
Prin restul vieţii
Fãrã patã…
-Sã te-odihneascã
În pace
Dumnezeu !


//

Floare de mac


Cuvântul
Ce mã doare
Atât de mult
Este
De fapt
Greşeala mea…
Deşi n-am vrut
Ca sã-l ascult
Mai pot spera
Iertarea Sa?

Din lanul Sãu
De grâne coapte
Eu am crescut
Pe lângã drum
Şi am rodit
În spic
Pãcate;
Cine mã va
Culege
Acum?

Mãcar
Dacã aş fi fost
O floare
De mac,
De împleteau
Coroanã
De spice,
Pentru a mea
Culoare,
Stãteam şi eu
La vreo icoanã…!


//

Copilul Domnului


Când privesc lumea,
Eu îmi zic
Precum David ,
Împãratul:
Ce este omul?
Şi ascult
Cum bate
În poarta mea
Pãcatul…

Un amalgam
De bine,
Rãu?
El viaţa scurtã
Şi-o strãbate
În repezi ritmuri
Şi apoi
Greu obosit,
Pleacã departe.
Sfârşitul dragostei
Şi-al urii
E al inocenţei
De a fi…

Copilul Domnului
E pururi
Pânã când,
Veşnic,
Va dormi!

Mãicuţã, dragã


Mãicuţã, dragã, nu uita
Durerea mea şi al meu dor
Cãci adãpost la vreme rea
Te-ai fãcut, Maicã, tuturor!

Azi, sufletul îmi zace plâns;
Aripile-i s-au frânt în zbor.
Nici rugãciunea parcã nu-i de ajuns
Nimeni nu-i vine în ajutor.

A pierit glasul; au murit cuvinte;
Durerea, trupul tot l-a amorţit.
Aş vrea sã fie totul ca-nainte!
Necazul greu m-a biruit…


//

“Am cãzut dar mã voi ridica”


2011-ma-voi-ridica-60x80-acril-pe-panza-maia-martin-r

Ce-aveţi cu mine toţi, de mã priviţi aşa?!
Da, am cãzut, … dar mã voi ridica!

Încã mai port în mine harul şi divinul
Deşi m-a îngenunchiat atât de rãu destinul…

Nu plângeţi pãsãri şi îngeri azurii!
Ştiu, am cãzut, dar îmi voi reveni.
Prin glezne, din strãmoşi,cresc rãdãcini
Şi-îmbobocesc iar trandafirii printre spini…

E undeva o geanã de-albastru început?
Altã speranţã naşte în sufletu-mi tãcut…
Sfãrâm în palme ţãrâna creatoare
Sã ştie cã exist deşi încã mã doare

Şi mã avânt cu fruntea încrezãtor spre cer.
Ştiu, am cãzut,…Ce-i inimã?Da, sper…!
Amurgul îmbracã totul în hainã violet;
În mine, soarele rãsare încet, încet, …

(versuri: Mariana Bendou
ilustraţia:Maia Martin)


//

Patria


La noi acasã
(Nu spun “ţarã”!)
Aşa ne-au învãţat
Strãbunii:
Respectul sã-l arãţi,
De prima oarã,
Prin plecãciune
Şi sãrutul mâinii.

Şi sã spui
“Doamnã”,
“Domn”
Sau “domnişoarã”
Oriunde
Sau oricine
Ar fi românii…!

Alţii,
În limba lor,
Zic “voi”
Şi “tu”;
Ei vor
Ca sã ni-l ia
Pe “dumneavoastrã”.
De aceea
Suferim când nu
Suntem
În ce numim
“Patria noastrã”.

Singuratate


Eu cred
Fiecare aşteaptă
Să-i bată
Careva
La poartă;
Nu doar acei
Bătrâni,
Părinţi
Ci chiar şi
Tineri
Mai cuminţi.

Ei poarta o deschid
Mereu
Dar intră numai …
Dumnezeu!
Ar da
Tot ce-au mai bun
Pe masă
Dac-ar veni
Mai mulţi
La ei în casă!

Dar fiecare
Se grăbeşte
Cu altul
De se întâlneşte…


//

Viaţa şi moartea


Şi viaţa
Şi moartea
Luate împreunã,
Dospesc
Pâinea vieţii
La bine
Şi rãu.
Iar Omul
Tot rupe
Din ele
O fãrâmã
În timp ce-si strãbate
Grãbit
Drumul sãu.

El pâinea o sãreazã
Cu vorbe
Sã-i ţie
De saţ
Iar când
Sufletul cere
Îşi bea,
Din ulcior
Însetat

Apa vie
Sã-i treacã
Şi dor
Şi durere.


//

Îmi lipseşti


De ce te-ascunzi,
Iubitule,
De mine
În vorbe
Şi-n mesteşugite
Întâmplãri?

Nu crezi
Cã ar fi
Cu mult mai bine
Sã împãrtãşim
Iubire
Şi visãri?

Eu te-aş ierta
Chiar de-mi greşesti
Doar sã rãmâi
Alãturea de mine

Iubitule,
De-ai şti
Cât îmi lipseşti,
Și câte daruri am,
Pãstrate,
Pentru tine!


//