Tag Archive | fi

Mendiante / Cerşetoarea


Mendiante

Tu es parti

Avec mon coeur,

Mon petit

Aux yeux d’azur ;

Rends-moi-le

Et tout le bonheur,

Redonne-moi

Ton chaud amour!

En quel pays

Étranger

Veux-tu

Emporter

Mon coeur?

Où veux-tu

Abandonner

Mes désires,

Mes rêves,

Mes pleurs?

Quoi faire moi

Si dépouillée,

Mendiante

À la main tendue,

Après tant

Avoir aimé ?

Me voilà

Au coin d’une rue… !

…………………………….

Cerşetoarea

 

Ai plecat

Cu inima mea,

Micuţul meu

Cu ochii negri;

Adu-mi-o înapoi

Şi fericirea,

Dă-mi iar

Căldura

De-a iubi!

În ce ţări

Îndepărtate

Vrei tu

Să-mi duci

Inima?

Unde-mi laşi,

Abandonate,

Doruri,

Vise,

Plângerea?

Ce să mă fac

Jefuită,

Doar o biată

Cerşetoare,

După ce

Ţi-am fost iubită?

Iată-mă

La drumul mare…

 


//

//

Fantaisie / Fantezie


Fantaisie

 

Fantaisie,

Meilleure amie,
Viens

Pour se promener

Ensemble
Au lieu de

Mon “cheri”.
J’ai assez

De cette chambre!

Tu es la seule

Qui soupire
Et qui verse

Une chaude larme
Pour mon cœur

Autant souffrir;
Viens,

Ma secrète arme!

Par ailleurs,

Toute la journée,
Viens,

On va flâner

Ensemble
Pour pouvoir

Tout oublier…

J’ai assez

De cette chambre!

………………………

Fantezie

 

Fantezie,

Prietenă bună,

Hai să ieşim

Împreună

În loc de

Iubitul meu;

În cameră

Îmi e prea greu!

Eşti singura

Ce suspină

Varsând

O lacrimă

Discretă.

Inima

Tu mi-o alină;

Vino,

Arma mea

Secretă!

Peste tot,

Întreaga zi,

Vom zburda

Şi tu şi eu.

Să uităm

Orice va fi!

În cameră

Îmi e prea greu…

 


//

Quelle merveille! / Ce minune!


Quelle merveille!

Je me suis réveillée

Avec toi dans mes bras…

Merveilleuse matinée,

Pleine d’amour et pleine de joie !

Tout le monde se réveille

Pour chanter cette belle chanson

Avec nous : quelle merveille !

Tout est doux, tout sent bon.

Les nuages pleuvent des bisous

Les feuilles chuchotent : je t’aime !

Tes yeux brillent ici-partout

J’ai la soie de l’herbe en main…

Où es-tu ?

– Ici, partout…

Que dit tu ?

– Coucou, coucou… !

Quelle merveille, cette matinée !

Pleine d’amour et des surprises…

Partager tout enlacés

La nature qui fait la bise !

………………………………..

Ce minune !

 

M-am trezit

Privindu-te în faţă;

Ai vrut

În braţe

Să mă ţii…

Minunată

Dimineaţă

Plină de dragoste

Şi bucurii!

Întreaga lume

S-a trezit

Să fredoneze

Melodia noastră:

“E minunat!

Sunt fericit!

Totul e bun

Iar viaţa

E frumoasă.”

Norii plouă

Cu pupici.

“Te iubesc!”

Frunzele-ţi spun.

Ochii tăi

Zboară pe-aici…

Mătasea ierbii

În mână o adun…

-Eşti-acolo,

Eşti-aici…

Ce faci tu?

-Şi cum

Mă strigi?

-Cucu, cucu!..

Nu e o dimineaţă

Mai plăcută

Plină de dragoste

Şi de surprize

Decât să-mparţi

Natura

Care te sărută

Înlănţuiţi,

Cu zâmbetul

Pe buze!

 

Copilul Domnului


Când privesc lumea,
Eu îmi zic
Precum David ,
Împãratul:
Ce este omul?
Şi ascult
Cum bate
În poarta mea
Pãcatul…

Un amalgam
De bine,
Rãu?
El viaţa scurtã
Şi-o strãbate
În repezi ritmuri
Şi apoi
Greu obosit,
Pleacã departe.
Sfârşitul dragostei
Şi-al urii
E al inocenţei
De a fi…

Copilul Domnului
E pururi
Pânã când,
Veşnic,
Va dormi!

Patria


La noi acasã
(Nu spun “ţarã”!)
Aşa ne-au învãţat
Strãbunii:
Respectul sã-l arãţi,
De prima oarã,
Prin plecãciune
Şi sãrutul mâinii.

Şi sã spui
“Doamnã”,
“Domn”
Sau “domnişoarã”
Oriunde
Sau oricine
Ar fi românii…!

Alţii,
În limba lor,
Zic “voi”
Şi “tu”;
Ei vor
Ca sã ni-l ia
Pe “dumneavoastrã”.
De aceea
Suferim când nu
Suntem
În ce numim
“Patria noastrã”.

Îmi lipseşti


De ce te-ascunzi,
Iubitule,
De mine
În vorbe
Şi-n mesteşugite
Întâmplãri?

Nu crezi
Cã ar fi
Cu mult mai bine
Sã împãrtãşim
Iubire
Şi visãri?

Eu te-aş ierta
Chiar de-mi greşesti
Doar sã rãmâi
Alãturea de mine

Iubitule,
De-ai şti
Cât îmi lipseşti,
Și câte daruri am,
Pãstrate,
Pentru tine!


//

Cristinel


Ochi frumoşi,
Suflet curat,
Maica Domnului
Mi-a dat
Prunc din Ceruri
Minunat…
Sã mã bucur
Neâncetat!

Bãieţel voios,
Duios…
Ce-ar putea fi
Mai frumos
Când te trage
Viaţa-n jos
Şi-ţi merge totul
Pe dos?

Îngeraş
Cu zâmbet drag
Mi-a trecut
Al casei prag…
Când va şti
Câte le trag
Cum i-o fi
Al vieţii larg?

 
//

Hãrnicuţa de albinã


(versuri pentru copii)

Hãrnicuţa de albinã,
Cu aripioare de luminã,
Strânge darul florilor
Aurul staminelor.

Hoinãrind din floare în floare,
Sãruta pe fiecare
Şi-şi trãieşte paşnic viaţa
Harnicã de dimineaţa

Prin suspinul vântului,
Prin cântul pãmântului.
Natura Mamã o întreabã:
-Nu ţi se urãşte, dragã?

-Nu, mãicuţa mea naturã,
Cãci strâng dulcea bãuturã
Din potirul florilor
Şi îl dau oamenilor.

Darul meu se vrea a fi
Un prilej de bucurii;
Oamenii-mi vor mulţumi,
Fericire voi simţi.


//