Copilul Domnului

Când privesc lumea,
Eu îmi zic
Precum David ,
Împãratul:
Ce este omul?
Şi ascult
Cum bate
În poarta mea
Pãcatul…

Un amalgam
De bine,
Rãu?
El viaţa scurtã
Şi-o strãbate
În repezi ritmuri
Şi apoi
Greu obosit,
Pleacã departe.
Sfârşitul dragostei
Şi-al urii
E al inocenţei
De a fi…

Copilul Domnului
E pururi
Pânã când,
Veşnic,
Va dormi!