Ţiganca

Ţiganca

 

Îţi strângi la piept copilul

Şi îl implori sã  tacã

Când gura scapã sfârcul

Pieptului tãu slãbit…

Şi tu eşti tot o mamã

Deşi fiind ţigancã

Dispreţul şi chiar sila

În inimi ai stârnit…

 

Îmi amintesc cum mama

(Eram pe-atunci prea micã)

La orice obrãznicie

Cu tine mã speria ;

Dar faţa ta murdarã

Nu mã-ndemna la fricã

Ci doar compãtimire

Pentru menirea ta.

 

Sub straie de pomanã

Vedeam numai un trup

Sortit sã fie robul

Trecerii lui prin timp…

Dac-aş putea durerii

Sã îi mai rup un ghimp,

Poate ţi-ar fi mai bine ?

Poate cã…nu te ajut?

 

O, asprã lege care

Te-nlãnţuie de trib ;

Şi-a pus deja pecetea

Pe sângele tãu roş!

Aş fi în stare lumii

Întregi ca sã o strig

Cel vinovat de soarta-ţi

E doar al tãu strãmoş…

 

…

 

Rãmâne închisã uşa ;

Suspin în dosul ei.

M-apasã conştiinţa

Cã m-am purtat prea laş.

O zi ţi-ar fi fost blândã

Mãcar în viaţa ta

De te-ajutam cu-n lucru

Sã-l dai la copilaş…